Se povestește că, odinioară, sașii țineau slănina, cârnații și alte alimente chiar în bisericile fortificate pe care le-au ridicat în întreaga Transilvanie, iar de aici și denumirea de Turnul Slăninii purtată de unul dintre turnuri.
”Tot satul îşi ţinea slănina aici şi alte alimente.
În turn nu se intra oricând, ci doar duminica, după ce oamenii ieşeau de la biserică şi erau curaţi sufleteşte. Când se dădea voie, intrau, îşi tăiau slănină câtă aveau nevoie, făceau semn şi aşa o găseau şi duminica viitoare. Ca să-şi păstreze mâncarea, oamenii tăiau iarna blocuri mari de gheaţă din Cibin, le puneau în turn pe paie şi aşa conservau alimentele”, povestea, în urmă cu câțiva ani, Maria Mărășescu din Cristian neobositilor cercetatori si cautatori de traditii de la CJCPCT Cindrelul-Junii Sibiului (traditiisibiene.ro). La Cristian, slăninile atârnă încă în vestitul turn și tradiția continua!
Demn de știut, de asemenea, în unele sate de sași, exista obiceiul ca atunci când gospodarii suiau în turn să-și ia din bucate, de față era și un om de naădejde la bisericii care avea misiunea să măsoare bucățile de slănină sau afumături, să nu care cumva cineva să-și ia prea mult spre dezmăț și pofte deșarte, umilind, poate, pe cei care nu aveau așa bucate și îndestulare…
O tradiție faină, încă vie pe alocuri, cu învățăminte, pitorescși oameni faini. Un fel înțelept de a tine comunitatea adunată, de a consolida relațiile sociale, empatia și obieciurile bunilor gospodari.
Foto: romaniawow.com, Facebook
