Salve, Transsilvania! Bună dimineața, Ardeal! Jó reggelt, Erdély! Geaden morjen, Siweberjen! Boker tov, Zibnberg! Dobro jutro, Sedmogradska! Laćhi tirri texarin, Transilvaniya! Pari luis, Transsilvania! Dobré ráno, Sedmohradsko! Dobrogo ranky, Semigoroda! Kalimera, Transylvania! Günaydın, Erdel!
Astazi, la ceas de mare sarbatoare crestina punem in lumina, musai, un fapt pe cat de fain pe atat de inedit: cum isi dau binete, cu resect, cu lumina, cu bucurie, chiar, cu fratia care trece dincolo de cuvinte si istorie, cele două biserici inchinate, ambele, Sfintei Maria- Cea romano-catolica I cea ortodoza din Baile Tusnad, acolo unde s eprivesc față în față într-o armonie de admirat și aproape imposibil de cuprins in randurile unui reportaj.
Totul emotioneaza, totul ofera o lectie uriasa care nu trebuie trecuta cu vederea.
Din monografia parohiei ortodoxe, intocmita de vrednicul preot protopop Constantin Gane, rezulta ca dupa Marea Unire din 1918, credinciosii romani din localitate au solicitat organizarea unei parohii ortodoxe si construirea unei biserici. Fondurile de constructii sunt colectate dupa indelungate stradanii de catre zelosul si tanarul preot paroh Iacob Simion intre anii 1937-1939 (preot izgonit in 1940), ajutat fiind si de: Mihail Serban, subsecretar de stat si rectorul Academiei Agricole din Cluj, originar dintre romanii din Debretin, reintorsi la patria mama dupa 1918. Profesorul Mihail Serban cu familia sa este considerat drept ctitor al acestei biserici. A fost ajutat si de primul epitrop, avocatul Ioan Hamzea (decedat in anul 1999 la Brasov).
Planul de constructie al bisericii si lucrarea de documentatie au fost intocmite de arhitectul Radu Udroiu din Bucuresti, iar lucrarile au fost incredintate Societatii de Drumuri si Constructii “Valahia” din Bucuresti, prin inginerul Nicolae Simionescu. In cadrul contractului de executie nu au fost incluse mobilierul si pictura bisericii, precum si corpul separat al clopotnitei, care se va construi dupa ridicarea bisericii, jos, la intrare, ca si la Catedrala Reintregirii din Alba Iulia.
Solemnitatea punerii pietrei de temelie s-a facut la data de 13 octombrie 1939, ora 11 dimineata. Din partea Episcopiei de Alba Iulia si Sibiu a fost delegat parintele secretar. Biserica si clopotnita s-au ridicat in rosu, iar in vara anului 1940, din cauza Dictatului de la Viena, a ramas neterminata. La construirea celor doua corpuri (biserica si clopotnita) s-a folosit: piatra de cariera la fundatie si soclu pana la inaltimea de 2 metri, la punctele de rezistenta, restul fiind din caramida, cu scheletul din beton armat acoperit cu sarpanta specifica invelitorilor de tabla.
Stilul arhitectonic este cel bizantin, in forma de cruce (treflat) cu trei abside, una centrala, altarul, si doua laterale, stranele, iar cupola centrala fiind sprijinita pe pandantiv de beton armat. Pridvorul este executat in stil brancovenesc, deschis, cu coloane din piatra masiva cioplita artistic in forma de funie impletita.
Realizatorii doreau ca, in mic, sa redea prin constructia acestei biserici in statiune, o copie miniaturizata a ansamblului arhitectonic al Catedralei Reintregirii – in prezent catedrala arhiepiscopala din Alba Iulia. In final, biserica, imbodobita cu pictura atat in interior cat si in exterior, este copia frumoasei manastiri Voronet, sau, dupa cum o numeste preotul paroh Constantin Gane, “Voronetul Ardelean”.
In interior s-au executat strane din lemn de stejar in stil traditional ortodox, s-a electrificat biserica, s-a imbogatit inventarul de cult. S-au refacut scarile din piatra si beton ale parapetilor. Pardoseala este executata din parchet. S-au dublat in interior ferestrele metalice, pictura, in tehnica fresca, in interior si in exterior, a fost executata de pictorul Eugen Profeta intre anii 1971-1980. Policandrele au fost aduse de la Galati, catapeteasma, stranele din Sf. Altar si scaunele arhieresti au fost sculptate de Costica si Ionica Fusalau din Nemtisor- Neamt. S-au executat doua iconostase laterale cu doua icoane mai mici la mijloc, in fata catapetesmei si lateral de ea.
In exterior s-au efectuat lucrari de drenaj in jurul bisericii si al clopotnitei. Biserica are invelitori din tabla zincata, jgheaburi si burlane si cosuri de fum. S-au realizat trotuare in jurul bisericii si clopotnitei, si de la biserica pana la iesire.
Biserica detine matricole si protocoale din 1934, cateva carti vechi si icoane din secolul al XVIII-lea, fiind sfintita la 19 iulie 1992 de catre P.S. Andrei, Episcop de Alba Iulia.
Casa parohiala, construita de vrednicul paroh Iacob Simion, este intabulata pe Primaria Orasului Baile-Tusnad, in prezent neputand fi recuperata. Desi s-au facut numeroase demersuri la organele in drept locale pentru construirea unei case parohiale, deocamdata raspunsurile au fost negative.
Sirul slujitorilor altarului este urmatorul: Iacob Simion (1936-1940); Ioan Luca (1955-1965); Emanuil Berbescu (1960- 1965); Aurel Radulet (1965-1969), Constantin Gane (1970 si in prezent); este membru in consiliul eparhial si in Adunarea Nationala Bisericeasca.
Dupa infiintarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei si Harghitei, cu sprijinul P.S. Ioan si stradania pr. Constantin Gane, s-au efectuat lucrari de reparatie la cladirea bisericii.
De-a lungul timpului, biserica a primit mai multe vizite ale unor patriarhi, mitropoliti si episcopi din intreaga tara.
Peste drum, deasupra Lacului Ciucas, domneste Biserica romano-catolica, cu o arhitectura supla si totusi somptuoasa, cu accente modern dar care atrag si se asorteaza siluetelor brazilor uriasice scriu de secole poveste statiunii. Lacasul a fost construit de arhitectul Albert Marton la mijlocul anilor 80 si primeste la sanul sau nu doar localnici dar si turistisi tine vie credinta…
