Povestite de dl Claudiu Alexandru Ciucă:
„Scriitoarea scoțiană Emily Gerard nota în jurul anului 1890, în lucrarea The Land Beyond the Forest:
„Din depărtare se dezvăluie vederii noastre dealuri verzi și, șerpuind printre ele, un câmp alb în soare. Nu sunt câmpuri de in și nici cireși înfloriți, ci grămezi pufoase de lână întinse la uscat pe pământ.”
Așa se înfățișa odinioară intrarea în Cisnădie dinspre Seviș – un peisaj unic, care vorbea despre ocupația de căpătâi a locuitorilor.
Înainte de a fi prelucrată, lâna era spălată în apele limpezi ale râului Seviș. Așezată în saci sau în coșuri de nuiele și lăsată vreme îndelungată în apa curgătoare, aceasta se curăța fără săpun, pentru a păstra lanolina – grăsimea naturală care proteja fibra lânii și o ferea de molii. Era o metodă tradițională, transmisă din generație în generație.
După spălare urma un spectacol aparte: lâna era întinsă la uscat pe câmpurile însorite, transformând împrejurimile Sevișului într-o mare albă și pufoasă, imagine care i-a impresionat pe călătorii vremii și a rămas consemnată în paginile istoriei.
Fotografiile de mai jos surprind câteva dintre aceste momente – spălatul și uscatul lânii la Seviș –, mărturii prețioase ale unei îndeletniciri care a contribuit la renumele Cisnădiei și la dezvoltarea industriei textile locale. Sunt imagini care păstrează vie memoria unei lumi în care munca, tradiția și priceperea mergeau mână în mână”.
* Foto 1: Spălatul lânii la Seviș, Carte poștală colorizată, cca.1900
* Foto 2: „La uscat de lână”, tablou pictat de Hilda Gross, artist local cca. 1950
* Foto 3: Spălatul lânii la Seviș, fotografie colorizată cca.1960, colecția Mircea Rădoi
