O cunosc de ani mulți și buni I tot neostenită într-ale ciobăniei și-ale preparatelor TRADIȚIONALE (DA, cu MAUSCULE!) a rămas. Și peste tot pe unde merge atrage clinenți cu bunătăți ca-n povești, cu vorbe de duh, zâmbete și certitudinea că tezaurul moștenit, îndeletnicirile neaoșe n-au pierit.
Cum era de așteptat, ca și acum un an, am reîntâlnit-o la Festivalul Cașcavelei, la loc de cinste în pleiada de producători , de gospodari așa, de nota 10.
Mmmmmm!… și mirosea a afumătură, a cașcaval, și cârnați „a-ntâia”-de la „o poștă”: Cum să nu?!? Era acolo Tanti Ionela Ciocoiu de la Zărnești, din poala muntelui. Împreună cu soțul său împărțeau roadele de la stână: de la telemea și burdufi uriași, la cașcaval afumat, slană și cârnnați pe toate gusturile, de parcă acolo, pe masa-aceea se revărsase „cornul abundenței” și bucuria muncii de peste an, așa cum bine păstrează dumnealor tradiția.
A, de ce aleg să scriu?! Cum să nu?! Să-ncerc cumva să-mbrățez cu niscaiva cuvinte oamenii ăștia frumoși, falnici într-ale vechilor îndeletniciri și…chiar… „pretini” de soi ales. Ș-apoi dacă tot scriu vă și-ndemn că pe unde aveți a umbla și-o veți întâlni pe Tanti Ionela, opriți și cumpărați bunătăți de Zărnești, că masa ca-n povești veți avea!
