„Astăzi, municipiul Zalău împlinește 552 de ani de la dobândirea titlului de târg – moment care a deschis drumul spre schimbare, cunoaștere și civilizație.
Această aniversare reprezintă o formă de recunoștință față de cei care au clădit orașul în piatră și în cuvânt, în rânduială și în răbdare: meșteșugari, negustori, muncitori, dascăli, preoți, medici, ingineri – generații care au dat contur unui spațiu viu, în care tradiția și spiritul cultural se împletesc cu vocația industrială și cu energia transformării.
Zalăul de astăzi nu este doar un punct pe hartă. Este o stare de spirit: un oraș care știe să-și cinstească trecutul, dar și să-și scruteze viitorul cu luciditate. Un loc în care tradiția nu e decor, ci temelie pentru inovație, iar cultura nu e un moft, ci valoare esențială a vieții comunitare.
În numele Consiliului Județean Sălaj, reafirm angajamentul nostru de a sprijini Zalăul drept centru al educației, al dialogului cultural și al dezvoltării responsabile. Credem în proiectele ce conturează direcția municipiului, dar și în oamenii care îl însuflețesc.
La mulți ani, Zalău!
La mulți ani, dragi zălăuani, oriunde v-ați afla!”, este mesajul de sulet transmis de Președintele Consiliului Județean Sălaj, Dinu Iancu-Sălăjanu.
***Etimologie
De la Zălau la Zalău
Denumirea de Zălau, folosită și astăzi de cei care au prins primele decenii ale celei de-a două jumătăți a secolului XX, a fost schimbată de comuniști în anii ’70, fiind considerată din ignoranță și în mod eronat drept „prea țărănească”. Denumirea „Zalău” nu are nicio legătură cu istoria sau identitate acestei localități. Astfel, această schimbare abuzivă și nejustificabilă a numelui continuă și astăzi să definească denumirea acestui vechi oraș. În alte orașe ale României (de exemplu la Onești sau Ștei în 1990) s-a revenit la denumirea inițială.
Totuși, locuitorii din acest oraș se definesc drept „zălăuani” sau „zălauani”, nu „zalăuani”.
Istoria etimologiei
Diverși cercetători (filologi, istorici) au evidențiat câteva tipologii în care se poate încadra toponimul Zălau. La fel ca denumirea de Sălaj (Țara Silvaniei, din latină) și denumirea Zălau provine dintr-o limbă veche. Gheorghe Chende-Roman, autorul lucrării „Dicționar etimologic al localităților din județul Sălaj”, susține că ambele toponime, atât Zălau, cât și Sălaj, conduc ca formare spre radicalul din limba latină „sil”, care derivă din silva, iar apoi a urmat un proces de maghiarizare a cuvântului. Teoria lui Chende se bazează pe faptul că în momentul când au apărut toponimele Sălaj și Zălau ținutul era acoperit de păduri și este posibil să fi existat și plantații mari de viță de vie. Astfel, toponimul silva, care a condus apoi spre numele de Zălau și Sălaj, s-a format la fel ca multe alte toponime din județ care prezintă o caracteristică a locului, ca, de exemplu, Făgetu (zonă cu foarte mulți fagi), Plopiș (zonă cu mulți plopi), Pădureni, Păduriș, Cerișa (zonă cu mulți cireși), Brusturi, Lazuri, Măgura, Muncel și altele.
Onufrie Vințeler presupune că la originea toponimului Zălau stă un apelativ de origine slavă și oferă trei ipoteze. Prima arată că Zălau s-a format din „zalaj”, din limba rusă, care are sensul de depresiune între două movile.
A doua ipoteză arată că toponimul s-a format din „zola”, întâlnit în limbile slave cu sensul de sol după arderea pădurii. Acest cercetător presupune că, în Zălau, au avut loc numeroase defrișări de păduri prin metoda arderii. A treia ipoteză avansează ideea că toponimul vine din „zalov”, participiu de la verbul zalovitti, care înseamnă a începe să prinzi.
Filologul Gh. Chende-Roman a explicat și forma în care Zălaul a fost atestat în 1808 sub denumirea germană de Zillenmarkt și Waltenberg. Zillenmarkt semnifică „piața Zălau”. Wald înseamnă pădure, iar berg înseamnă munte, astfel că toponimul însemna „munte împădurit”.
