„Dragilor, pregătim o intervenție care ne pune la încercarea capacitatea tehnică. Pentru corpul central al fostei mănăstiri a Ursulinelor din Sibiu unde toată țigla industrială e compromisă este nevoie până pe 10 aprilie de 50.000 de tigle istorice vechi tip solzi pe care încercăm să le obțnem prin donații. Dacă aveți asemenea țigle în curți şi depozite sau cunoașteți pe cineva care dorește să ni le doneze vă rog să îî puneți în legătură cu colegul nostru Tudor Coman 0734411220 care va veni cu 1-2 colegi cu camioneta Ambulanței pentru a le prelua. Le putem aducem de la o distanță de cel mult 100km în jurul Sibiului.
Atenție: NU avem nevoie de țigle industriale mari sau industriale solzi, DOAR de țigle artizanale solzi vechi precum cele din imagine.
Nu preluăm țigle direct de pe acoperişul clădirilor istorice pentru că nu vrem să justificăm prin sceasta înlocuirea lor. Țiglele vechi sunt parte din clădirile istorice şi nu trebuiesc date jos.
Haideți să vedem câte strângem.
Un share e la fel de bun!
Vă mulțumim”.
„Strigătul de ajutor” din partea inimoșilor de la Ambulanța pentru Monumente, asociația fiind implicată „trup și suflet” în restaurarea celebrului lăcaș din centrul Sibiului.
*** Biserica ursulinelor din Sibiu este o biserică greco-catolică construită în secolul al XV-lea pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru) din centrul municipiului Sibiu. Ea a făcut parte din mănăstirea călugărilor dominicani. În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor.
În anul 1728, după eliberarea Transilvaniei din sfera de influență otomană și instaurarea administrației austriece, complexul de edificii al fostei mănăstiri dominicane a fost atribuit călugărițelor ursuline și populat de un grup de călugărițe aduse de la Pojon.
Recepția festivă a ursulinelor la Sibiu a fost făcută în anul 1733 în grădina iezuiților din strada Reconstrucției, grădină în care a fost ridicată ulterior Biserica dintre Brazi.
Lăcașul a trecut prin mai multe etape de refaceri radicale care au dus la transformarea bisericii dintr-un edificiu în stil gotic într-unul în stil baroc. Clădirile se află situate pe Str. General Gheorghe Magheru (fostă Sării) nr. 34-36.
Mănăstirea Ursulinelor din Sibiu a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu din anul 2004, având codul de clasificare SB-II-a-A-12091. Complexul fostei mănăstiri a ursulinelor este format din două obiective:
Istoric
În secolul al XIII-lea, pe locul actual al Capelei Sfânta Cruce s-a aflat o mănăstire a călugărilor dominicani, construită în prima jumătate a secolului al XIII-lea în afara zidurilor cetății. Ea se afla în piața formată la capătul străzii Gușteriței (azi 9 Mai), în apropierea fostei porți omonime.[6] În aprilie 1241, în contextul marii invazii mongole, după cucerirea Kievului la 6 decembrie 1240, hoarda condusă de generalul Subotai „bahadur” a asediat Sibiul și a incendiat mănăstirea. Ea a fost refăcută la scurtă vreme după acest tragic eveniment.
Mănăstirea a suferit mari stricăciuni în urma năvălirii turcilor din anul 1432. Din cauza faptului că mănăstirea era pradă atacurilor inamice, fiind în afara zidurilor cetății, superiorii ordinului dominican au obținut, în 1474, autorizația de a construi o mănăstire nouă cu biserică (astăzi Biserica Ursulinelor) în interiorul cetății.
Biserica actuală a fost construită în anul 1479 de călugări dominicani. Ea a fost realizată în stil gotic, dar ca urmare a faptului că edificiul a fost refăcut radical în perioadele următoare, el are astăzi stil baroc. Elemente gotice se mai păstrează doar în exterior: contraforturile, ferestrele trilobate din partea superioară și portalul de intrare de pe fațada de vest.
În anul 1543, în urma Reformei Protestante, populația săsească din Sibiu a trecut la luteranism, iar bisericile catolice au intrat în posesia luteranilor. Sibiul a rămas timp de 150 ani fără biserici catolice.
În anul 1688 armatele imperiale habsburgice au pătruns în Transilvania, pe care scos-o de sub influența otomană. Integrarea Transilvaniei în teritoriile Casei de Habsburg a fost consacrată prin Diploma leopoldină din 4 decembrie 1691. Odată cu armatele imperiale s-au așezat în Sibiu călugării iezuiți, care au obținut poziții importante în istoria orașului. La început slujbele religioase catolice se oficiau în Hala Croitorilor din Piața Mare. După iezuiți au venit în oraș călugării franciscani care au preluat fosta biserică minorită (1716) și călugărițele ursuline, care au preluat fosta biserică dominicană (1728).
Călugărițele ursuline au refăcut biserica în perioada 1728-1733, în stil baroc. La 12 iulie 1733 călugărițele ursuline sosite de la Pojon (azi Bratislava) au preluat biserica. În 1733 a fost construită o școală de fete pe amplasamentul vechii mănăstiri dominicane.
Importante lucrări de renovare au avut loc în 1774, cu sprijinul financiar al împărătesei Maria Terezia. Cu acest prilej, deasupra arcului de triumf se află o inscripție în limba latină care amintește de binefăcătoarea bisericii. Textul inscripției este următorul: „†•Haec aedes pietate Mariae Theresiae reginae avgvstae fvlta ac restavrata est•” (în română Acest edificiu este susținut și restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia.). Textul este scris cu majuscule, iar unele litere sunt marcate cu roșu. Aceste litere sunt de fapt cifre romane, care prin adunare indică anul ultimei mari renovări:”CDIMIIIVVVLCV” (1774).
Biserica ursulinelor a fost restaurată în anul 1969.
