Maaaaarți, 13 ianuarie! Nici nu se putea o zi mai potrivită să descoperi, ca… jurnalist, ca… cetățean că unele instituții (nu vorbim aici de instituțiile din administrația publică propriu-zisă), pe ici, pe colo, prin teritoriu, hibernează. Încă hibernează. Doamnele de la ghișee, cu ceștile de cafea fierbinte cască și fac ochii mari când aud că… oaresce jurnalist s-a trezit să le deranjeze din lentoare, chiar și cu o întrebare-două, cum ar fi, să zicem: „când aș putea discuta cu dl director sau cu un secretar, un purtător de cuvânt?” ori: „de ce anume la toate numerele de telefon ale instituției intră „sec” răpunsul „acest număr nu mai este valabil”?”. Aceeași atitudine și față de cetățeanul X care vine cu o problemă arzătoare, care nu rabdă timp, care necesită rezolvare urgentă. În cel mai fericit caz, eși trimit a corpul declădire din spate, „unde poate mai găsiți pe dl director, că avea audiențe, dacă nu joia aialaltă, că atunci mai are”.
Dai să intri în audiență, dar la prima ușă de pe hol te oprește o altă doamnă de care n-ai cum să treci că nu te lasă să faci un pas și-și spune din start: „Dl Director mai stă zece minute! N-aveți șanse că mai sunt vreo trei persoane și apoi dânsul pleacă!” și, dacă tot se dă angajata la vorbă…știți cum e?!- „Gura păcătosului adevăr grăiește”: Știți da, nu merg nici telefoanele și programul e cam dat peste cap că noi abia azi (N.R. azi, 13 ianuarie!) am cam venit cu toții la serviciu”…
Și uite-așa, vremea trece, leafa merge, în timp ce alții lucrează „la foc continuu” și-n noaptea de Revelion, la Urgențe, la pompieri, în aeroporturi, în gări, în domeniul HoReCa, la SALVAMONT, la ISU…
Și insistăm: Să descoperi la 13 (!) ianuarie că unii abia s-adună la muncă prin unele birouri (prelungindu-și, deci, sărbătorile din proprie inițiativă, dincolo de cadrul legal (TEORETIC, LEGAL… prima zi lucrătoare din acest an a fost 5 ianuarie), e un soi de palmă pe care s-o pimim așa, „la mișto”, din partea unoracare n-au înțelesce e ăla un job, ce e aia responsabilitate…
