În inima Carpaților, printre pășunile alpine și colibele de ciobani, se naște o brânză cum rar mai găsești în lume:
Nu e doar un aliment. E o bucată de tradiție. De munte. De identitate românească. Pentru că avem ciobani faini și taine bine păstrate, meșteșuguri și bunătăți ca-n povești…
Preparată din lapte de oaie, a cărui savoare e dată de pășunile înalte și aerul curat, brânza de burduf este frecată, frământată și lăsată să capete… caracter și aromă.
După aceea, este pusă în scoarță de pin tânăr, adunată atent de ciobani.
De ce scoarță de pin?
Pentru că aceasta nu e doar un ambalaj natural. Este un ingredient viu.
Îi dă brânzei o aromă inconfundabilă, ușor rășinoasă, sălbatică, proaspătă, ca o dimineață de vară pe munte.
Și nu doar gustul e special – ci și mirosul, textura, tradiția care vine odată cu ea.
Este folosită adesea în mămăliguță cu ou, în bulz ciobănesc sau pur și simplu, ruptă din scoarță și pusă pe pâine (pită) caldă.
Acest deliciu este specific zonei Zărnești-Rucăr-Bran, până către Nucșoara (Argeș), dar este preparate și în unele sate din Covasna sau Harghita.
Foto: Facebook
