La drept vorbind, asta îi oarece mai mult decât o urare, un dar pe care ardelenii s-au obișnuit a-l face din inimă, celor cărora le urează de bine. Atâta miez au cuvintele astea, că-i musai să afli cum îi pita unsă, ce ești pe ma unor „omini ce te-o omeni” și că-i rost de belșug…
Dar, la urma urmei ce rost, ce… sens are să dorești cuiva să aibă parte de pită unsă?! D’apoi așe-i: să ai parte de belșug, să nu mânci ca săracul din urmă pita goală, ci unsă… unsă cu ceva cu unsoare, ceapă roșie și „ai”, cu slană și cu cele faine d-ale cămărilor pline… Asta însamnă și bună urare îi. Și asta însamnă să ai noroc fain- mult și de folos, că doară ardeleanul când face dar, apoi DĂ și-ți pune în inimă și pe masa. Cu tătă inima lui…, Că doară Om s-a numi!
Foto: Facebook, ziare.com
