„Par la fel? Priviți-le ochii! Nu există doi îngerași la fel. Fiecare seamănă cu copilașul care l-a pictat.
Am reînceput atelierele și grație doamnelor din Șezătoarea Bibliotecii care ne-au furnizat suportul pentru prima săptămână, am pictat pe sticlă, de data aceasta.
Pentru unii copii a fost prima astfel de încercare.
– Cum adică să pictăm „pe dos”?
– E bine Doamna?
– Cum să dau cu culoare peste ochi?
– Am făcut bine aici, Doamna?
– Cum să dau peste degete, pot? Ooooo!
-Veniți să vedeți dacă e bine?
– Cum, și peste nas pot să trec? Oooo!
– Doamnaaa, e bine? Uite, am dat și peste.
– Doamna, am greșiiiiiit. Cum fac?
– Corectăm cât putem.
…….. verificăm….
– Ooooaaaa!
– Uite are ochii!
– Și al meu… și al meu… și….
– Ooooo! Ce fain se vede! Se vede mai frumos pe față, Doamna!
– Doamna… aici parcă
– Doamna… ăsta e bine?
– Chiar, Doamna, i se vad degetele!
– Adică dacă fac acum cu markerul peste vopsea nu se vede?
– Nu!
– Hhhh, chiar, Doamna, nu se vede!
– Pentru prima dată, eu cred că e bine, ce ziceți, Doamna?
– Pfoai, Doamna, dar chiar n-a ieșit deloc așa de rău cât mă temeam!
……………..
Cam în stilul acesta a fost discuția în timpul biblioatelierului, a durat mai mult pregătirea și explicațiile, câte un pahar-două de apă vărsate, câteva nedumeriri și apoi copiii s-au prins cum stă treaba cu pictatul ăsta … pe dos.
Și-au luat îngerașii acasă, n-am mai avut vreme să-i numim, dar le vor găsi ei nume mai târziu.
– Pfoai, Doamnaaaaa!
– Ce mai e?
– Ai văzut? Ia uită-te! Ăsta se uită fix la mine, da’ fix, Doamna, fix!
– Păi e al tău, tu l-ai pictat, iți mulțumește, de aceea se uită la tine. E îngeraș, îngerașii sunt foarte politicoși.
– Hhhhh, aha, așa e, eu l-am făcut.
Îngerașii ăștia!”
E, cumva, „rezumatul” unui biblio-atelier din noul sezon la minunata Bibliotecă a orașului Avrig și spunem MINUNATA pentru că își merită acest atribut din plin instituția unde cresc șezători ca odinioară și se perpetuează activități d epovetse pentru toate vârstele, totul din inspirația doamnei Mara Grancea.
Priviți, luați aminte și… exemplu! Chiar merită!
P.S. Vom mai povești despre acest loc cu adevărat binecuvântat!
