„Femeia aceea care a ținut cerul pe umeri ca să crească satul frumos, femeia care între munca la câmp și grijitul vitelor a cusut cămăși de mire și ii de mireasă în care a împletit stele și flori, râuri și cer, artă, măiestre, doruri și visuri, binecuvântări. Femeia care și-a petrecut soțul sau tatăl sau fiul până la margine de sat în drumul spre înplinirea datoriei față de Țară și a rămas să țină satul de treburi, care și-a topit nopțile în pânze țesute cu migală pentru a strânge bănuți să-și dea copiii la școli, care a mers pe jos de la câmp, pe lângă carul încărcat, pentru a-și mai proteja un picuț animalele, cunoștea tainele plantelor și descântece-rugă pentru liniștea sufletului și armonia trupului, ea care mângâia cosițe bălaie cu mâini aspre bătucite de muncă și lega fir de mătase la mâna pruncilor să nu se deoache, femeia care gătea biserica și casa și satul, femeia cu sufletul de griji, de durere, dar și de duioșie, de dor, de iubire.
Femeia care a ținut cerul pe umeri ca să crească satul și să-și poată întinde copiii aripile în zbor spre lumină. Țăranca, dăscălița, moașa, preoteasa…”, așa o „povestește” pe Femeia Satului Maria Grancea- neostenita păstrătoare d etradiii și meșteșug din Avrig, cea care este și directoarea Bibliotecii și muzeului din orașului lui Gheorghe Lazăr.
15 octombrie- Ziua Internațională a Femerii din Spațiul Rural.
